exercitiul Celuilalt...

Un om se intalneste cu un vechi prieten – care tot incercase sa faca ceva in viata, fara niciun rezultat.”Va trebui sa-i dau ceva bani” isi spuse el. In acea noapte, descopera insa ca vechiul lui prieten se imbogatise si cauta sa-si plateasca datoriile pe care le facuse de-a lungul anilor.

Se duc la un bar pe care obisnuiau sa-l frecventeze odinioara si el da de baut la toata lumea. Cand il intreaba cum se explica succesul lui, el raspunde ca, pana cu cateva zile in urma, traise in pielea Celuilalt.

- Ce este Celalalt? -il intreaba ei

- Celalalt este acela care m-a invatat cum sa fiu, dar nu cum sunt eu. Celalalt crede ca obligatia omului este sa-si petreaca toata viata cu gandul de a strange cat mai multi bani, ca sa nu moara de foame la batranete. Si atat de mult gandeste si atatea planuri isi face omul, incat descopera ca este viu abia cand zilele lui pe Pamantul acesta aproape i se ispravesc. Adica atunci cand e prea tarziu.

- Si tu, tu cine esti?

- Eu sunt ceea ce ar trebui sa fie oricare dintre noi, daca si-ar asculta inima. Adica cineva care se lasa vrajit de misterele vietii, care este deschis fata de miracole, care simte bucurie si entuziasm pentru ceea ce face. Numai ca Celalalt, temandu-se sa nu se pacaleasca, nu ma lasa sa actionez.

- Dar exista si suferinta – spun unii dintre cei din bar

- Exista si infrangeri. Nimeni insa nu e scutit de ele. Tocmai de aceea, e bine sa pierzi unele batalii in lupta pentru visele tale decat sa fii infrant fara sa stii macar pentru ce lupti

- Asta-i tot? – il intreaba cei din bar.

- Da. Cand am descoperit asta, m-am decis sa fiu ceea ce dorisem cu adevarat dintotdeauna. Celalalt a ramas acolo, in odaia mea, dar nu l-am mai lasat niciodata sa intre in mine – desi uneori a mai incercat sa ma sperie, avertizandu-ma asupra riscurilor de a nu ma mai gandi la viitor.

Din clipa in care l-am alungat pe Celalalt din viata mea, energia divina a inceput sa faca minuni.

(fragment din "La raul Piedra am sezut si-am plans"-Paulo Coelho)

De ce am postat fragmentul dat...nu pentru a ma lauda ca citesc sau nu mai stiu care alte motive le pot veni la unii prin cap :)) am postat "povestioara" data pentru ca ea exprima o idee filosofica (sigur daca o intelegi si o accepti).Ea ar fi un bun prolog la ceea ce cred eu despre adevarata fata a oamenilor...

De mici suntem educati sa fim ce vor altii:facem balet pentru ca mama nu a facut pe vremea ei si regreta,cantam la chitara ca tatalui ii place,invatam a croseta pentru a o bucura pe bunica,ascultam rap pentru ca asa asculta toti colegii,fumam pentru ca in felul asta anuntam lumea "Sunt Cool",ne inselam iubitul (sau il parasim) deoarece prientena cea mai buna nu-l prea agreeaza,ne vopsim blonde/brunete pentru ca se zice ca la barbati mai mult le place,intram la turism,economie pentru ca e in vogue,ne casatorim cu un tip burduhos si bogat (pentru ca asa fac toate),nu nastem copii pentru ca lumea zice ca iti strici figura....murim si inainte de a o face ne gandim unde o sa ne inmormanteze:sa fie un loc frumos (iertata sa-mi fie ironia)....

Si niciodata nu ajungem sa fim oameni de succes,dar ajungem sa fim niste depresivi si degradati si tot ne uitam in jur:poate cineva ne ajuta...

Niciodata! Viata e ceva individual,adaptat dupa fiecare...Nu e viata nici a mamei,nici a tatalui,nici a bunicii...e viata Ta...Succesul se obtine doar cand faci lucrurile cu daruire si placere...Hai sa va dau un exemplu simplu:iti place sa stai pe net,deoarece te pricepi si stii cum sa le cauti pe toate si niciodata nu-ti va placea matematica daca nu intelegi o iota in ea...

Nu va avantati dupa moda,dupa ce face vecina...fiti individuali si creativi si atunci succesul nu va intarzia sa apara...Sa facem macar pentru o zi "exercitiu Celuilalt" si cu siguranta va ve-ti redescoperi ;)