“A fost odata o insulă unde trăiau toate sentimentele: Bucuria, Tristețea, Bogăția și multe altele, inclusiv Dragostea
Într-o zi, sentimentele au fost anunțate că insula se va scufunda și toate s-au grăbit să plece de pe insulă, s-au urcat în bărcile lor, pregătite să fugă….singura care nu se grăbea era Dragostea, dorindu-și să mai
Într-o zi, sentimentele au fost anunțate că insula se va scufunda și toate s-au grăbit să plece de pe insulă, s-au urcat în bărcile lor, pregătite să fugă….singura care nu se grăbea era Dragostea, dorindu-și să mai
rămână o clipă pe insula pe care atât de mult o iubea….
Când, spre sfârșit, aproape înecată…Dragostea a început să strige după ajutor…
Apare Bogăția și Dragostea îi spune:
− Bogăție, ia-mă cu tine, te rog…
−Nu pot, Dragoste…am mult aur și bani în barca mea…nu mai e loc și pentru tine…
Dragostea cere apoi ajutor Mândriei, care se grăbea și ea să plece:
− Mândrie, te rog ,ajută-mă!!
−Nu te pot ajuta, Dragoste…tu ești udă și-mi vei murdări barca cea nouă….
Când, spre sfârșit, aproape înecată…Dragostea a început să strige după ajutor…
Apare Bogăția și Dragostea îi spune:
− Bogăție, ia-mă cu tine, te rog…
−Nu pot, Dragoste…am mult aur și bani în barca mea…nu mai e loc și pentru tine…
Dragostea cere apoi ajutor Mândriei, care se grăbea și ea să plece:
− Mândrie, te rog ,ajută-mă!!
−Nu te pot ajuta, Dragoste…tu ești udă și-mi vei murdări barca cea nouă….
Atunci, Dragostea cere ajutor Tristeței…:
−Tristeţe, mă lași să vin cu tine??….
−Offf, Dragoste…sunt așa de tristă…prefer să plec singură….
Dragostea cere și ajutorul Bucuriei, dar aceasta era atât de veselă, încât nu a auzit strigătul ei…
Disperată, Dragostea a început să plângă….când o voce o striga:
-Vino, Dragoste, te iau eu cu mine….
Era un bătrânel…iar Dragostea era atât de fericită că fusese salvată ,încât a uitat să-i afle numele….
Ajungând pe pământ sigur, Dragostea a întrebat Întelepciune:
−Cine a fost bătrânelul care m-a salvat și m-a adus aici ?
Înțelepciunea îi spune că Timpul a fost cel ce a salvat-o…
−Timpul??? Dar de ce doar Timpul a dorit să mă salveze? se intreba Dragostea….
Înțelepciunea a zâmbit si a răspuns:
−Pentru că doar Timpul e capabil să înteleagă și să ajute Dragostea!!”
−Tristeţe, mă lași să vin cu tine??….
−Offf, Dragoste…sunt așa de tristă…prefer să plec singură….
Dragostea cere și ajutorul Bucuriei, dar aceasta era atât de veselă, încât nu a auzit strigătul ei…
Disperată, Dragostea a început să plângă….când o voce o striga:
-Vino, Dragoste, te iau eu cu mine….
Era un bătrânel…iar Dragostea era atât de fericită că fusese salvată ,încât a uitat să-i afle numele….
Ajungând pe pământ sigur, Dragostea a întrebat Întelepciune:
−Cine a fost bătrânelul care m-a salvat și m-a adus aici ?
Înțelepciunea îi spune că Timpul a fost cel ce a salvat-o…
−Timpul??? Dar de ce doar Timpul a dorit să mă salveze? se intreba Dragostea….
Înțelepciunea a zâmbit si a răspuns:
−Pentru că doar Timpul e capabil să înteleagă și să ajute Dragostea!!”
Am gasit istorioara asta pe cand "umblam " pe la shockchat ...Eu am preluat-o ca mi-a placut si mi s-a parut "ca are sens"...Sper sa-l gasiti si voi...
PS: si totusi incercati sa nu pierdeti timpul...
aww, ce adorabila povestire. o auzisem si eu mai demult, dar mi-a facut placere sa o recitesc.
RăspundețiȘtergerema bucur mult :))...si mie imi place...e cu un sens aparte
RăspundețiȘtergere