vineri, 8 aprilie 2011

read it!

“Doamne, în seara asta, te rog ceva special… Transformă-mă într-un televizor, ca să-i pot lua locul. Mi-ar plăcea să trăiesc cum trăieşte televizorul în casa mea. Cu alte cuvinte, să am o cameră specială, unde să se reunească toată familia în jurul meu. Fă să fiu luat în serios. Să fiu în centrul atenţiei, aşa încât toţi să mă asculte fără să mă întrerupă sau să discute. Mi-ar plăcea să mi se dea atenţia deosebită care este acordată televizorului atunci când ceva nu funcţionează… Şi să-i ţin de urât tatei când se întoarce acasă, chiar şi atunci când vine obosit de la muncă. Şi mama, în loc să mă ignore, să stea cu mine când e singură şi plictisită. Iar fraţii şi surorile mele să se certe ca să poată sta cu mine… Şi să distrez toată familia, chiar dacă uneori nu spun nimic. Mi-ar plăcea să simt că lasă totul deoparte ca să stea câteva minute alături de mine. Doamne, nu-ţi cer prea mult.Doar să trăiesc cum trăieşte orice televizor.”



Hoinariam pe bloguri si am dat pe blogul  lui  shockchat de acest post.L-am preluat ca sa-l cititi si voi si sa va ganditi...cred ca aveti la ce...


         

5 comentarii:

  1. "Cu alte cuvinte, să am o cameră specială, unde să se reunească toată familia în jurul meu."-la noi camera asta este bucataria,unde cinam toti impreuna...
    Eu personal,nu prea cinez,dar de dragul ca suntem toti impreuna,stau si eu la masa...si ne spunem toti "of"-urile,si impresiile zilei...
    Interesant articolul...pe mn m-a facut sa realizez ca tre' mai mult timp sa stam impreuna cu familia...doar avem o viata scurta...iar cele 24 de ore ale zilei,mi se par 16...:(

    RăspundețiȘtergere
  2. That was just a joke, I got the real sense of the post. Unfortunatelly there are a lot of cases.

    RăspundețiȘtergere
  3. E ciudat cum uneori acordam mai multa atentie unui obiect decat unei persoane dragi...

    RăspundețiȘtergere