Pentru ca suntem oameni si pentru ca nu suntem adesea asa destepti dupa cum se scrie prin carti. Am devenit prea interesanti, ne pasa mai mult de aparente si de ce cred ceilalti despre noi decat de cum ne simtim noi. Ne alegem profesii prestigioase oare de ale unde se duc prietenii nostri, mancam ce e la moda, ne ducem in localuri cool, ascultam muzica care ii place vecinului...Daca cineva te intreaba pe net ce faci?... toti se straduie sa zica ceva mega interesant....De ce ? Pe cine impresionam si de ce trebuie s-o facem? Oare bucuria consta doar in wow- urile celor din jur?!
Viata nu e scurta, e foarte scurta. Ea nu are terment de valabilitate. Se poate termina oricand si niciodata nu ne va ramane timp in plus pentru a face ce nu am reusit candva. Mereu spunem : "Eu nu am timp pentru asta, lasa ca cand 0 sa fiu mare/ matur/ batran voi avea destul pentru a le face pe toate" dar oare merita viata traita intr-o asa "mare asteptare" pentru a face ceea ce ne place ?!....
4. When it’s all said and done, will you have said more than you’ve done?
O sa o incep cu o mica autoironie: intodeauna vorbesc mult prea mult )))... Multi considera ca conteaza mai putin ce zicem, ramanem in memoria celorlalti prin ce facem. Nu stiu daca e asa sau nu. Eu as prefera ca ceea ce zic cu ceea ce fac sa fie intr-un perfect echilibru. De exemplu eu am multe amintiri legate de ce au zis anumite persoane, nu doar ceea ce au facut asa ca cel putin pentru mine fiecare gest, cuvant poate sa schimbe in mine ceva. Principalul sa avem grija ce vorbim, cum vorbim si cu cine si ce facem, cu cine si de ce.
Ella,
RăspundețiȘtergereplacerea pe care o resimt citindu-ti al tau blog este ca ideile tale mai mereu coincid cu ale mele. De fapt nu imi aduc aminte ca vreodata sa fie diferite:) Un sfarsit de saptamana minunat iti doresc! M-am retras dar sunt cu sufletul aici.
Multumesc mult pentru apreciere sincera si atat de inalta, plus fidelitate. Ma bucur enorm ca esti cu noi oriunde ai fi ))
RăspundețiȘtergereElla,
RăspundețiȘtergerenu am de ce sa ma supar ca intri pe blogul meu, ma incanta asa cum a fost mereu. Ceea ce ma doare este ca atunci cand mi-am deschis blogul, in martie, nici o secunda nu ma gandeam la strainatate. Nici acum nu am idee unde sa ma duc, cum, bajbai intre UK si Suedia, in ambele situatii este foarte greu. Blogul, in consecinta, avea destinatia Bucuresti, cu evidentierea lucrurilor minunate ale sale iar tu ai creat o legatura superba cu Chisinaul, avand peste 50 de vizitatori de peste Prut. Tu si acesti oameni mi-ati adus mare bucurie. Este mai mult decat dureros pentru mine ca nu mai am nici o forta de a mai scrie, ma refer la modul ordonat, sa fac poze sau sa caut melodii. Nu mai am nici un strop de vlaga iar cauza se afla in ultimele patru luni cand m-am lovit zi de zi de lucruri greu de catalogat din partea angajatorilor romani. Neseriozitate este putin spus. Faptul ca mi s-a inchis usa zi de zi in propria tara m-a facut sa iau decizia de a pleca. Nu am habar cum o voi face si unde o sa ajung. Lacrimi am o gramada, pentru ca eu iubesc foarte multe lucruri de aici si va trebui sa le las, fara voia mea. Nu vad nici o cale de intoarecere, singura punte sper sa o constituie o viata mai buna dintr-un moment si automat dispozitia de a deschide un nou blog sau de a-l continua pe acesta, cu pastrarea bazei de fani existente:) Mi-e foarte greu acum, la 3 dimineata, sa gasesc cuvinte care sa-ti multumeasca pentru comportamentul tau ireprosabil si bucuria acestor 8 luni zi de zi impreuna. Tocmai pentru ca nu am renuntat sa lupt trebuie sa caut o modalitate de a-mi relansa viata. Si ai dreptate, sentimentele si gandurile care ne leaga sunt de nepretuit!
deci prima intrebare chiar te pune pe ginduri...si stii cum se spune "правда в глаза колит"...asa si raspunsul tau...toti stiu ca locul lor nu e in birouri, la scoala sau pe canapea la TV...dar ff putini au curajul de a schimba ceva acum si aici...multi isi dau seama de lasitatea si timpul pierdut...dar e prea tirziu...
RăspundețiȘtergereiar daca sa ma refer la al 2-lea raspuns...desi cred ca uneori faptele valoreaza cit 1000 de cuvinte...sunt momente cind doar cuvintele pot sa patrunda pina in atincul sufletului si sa te trezeasca...
p.s. ador felul tau de a gindi..:)
RăspundețiȘtergere:)) haha :)) sa stii ca si eu vorbesc cam prea mult :))
RăspundețiȘtergere